Decizii ale Curtii Constitutionale

Subiect: Decizii ale Curtii Constitutionale Vin 10 Aug 2012 - 18:58

Decizia nr. 601 a CCR din 12.06.2012 publicata in Monitorul Oficial Nr. 567/09.08.2012

Augustin Zegrean - președinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ștefan Minea - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskás Valentin Zoltán - judecător Patricia Marilena Ionea - magistrat- asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. g), art. 2-4 și art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 55 alin. (1) lit. b), art. 61 alin. (1), art. 30 alin. (1) și art. 105 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Constantin Burada, Constantin Carp-Rusu, Marian I. Constantinescu, Florian-Teodor Covic, Gheorghe Drăgan, Gheorghe Duvlea, Aurelian Ilie, Ilie Lăzărescu, Ion Lefter, Ion Mincioagă, Gheorghe Nițiși, Trifu Panait, Ion M. Tudose și Ionel Vasile în Dosarul nr. 1.037/46/2011 al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.256D/2011. La apelul nominal se prezintă personal autorii excepției Florian Teodor Covic, Gheorghe Duvlea, Aurelian Ilie, Ilie Lăzărescu și Ionel Vasile, precum și avocatul Mirela Ureche, cu delegație la dosar, pentru toți autorii excepției. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției, care solicită admiterea excepției. În acest sens, arată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 este susceptibilă atât de critici de neconstituționalitate extrinsecă, cât și intrinsecă. Referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, arată că abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe de urgență este limitată în ceea ce privește drepturile fundamentale, așa cum se desprinde din Decizia nr. 82/2009 a Curții Constituționale. De asemenea, din preambulul actului normativ criticat nu reiese existența unei stări extraordinare și urgente care să justifice intervenția legislativă a Guvernului. Astfel, Legea nr. 119/2010, Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 și Legea nr. 263/2010 au reglementat situația fostelor pensii de serviciu, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nu face decât să reia dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 737/2010. Etapizarea procesului de recalculare reprezintă o necesitate, dar nu o situație extraordinară și urgentă.
Dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 sunt totodată contrare principiului separației puterilor în stat, Guvernul aducând atingere celor stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate intrinsecă, arată că prevederile de lege criticate aduc atingere dreptului de pensie și dreptului de proprietate, dispozițiilor constituționale care consacră prioritatea dreptului internațional privind drepturile omului și principiului constituțional al neretroactivității legii civile. În acest sens, arată că pensia de serviciu a reprezentat un bun câștigat atât în privința naturii juridice, dar și a cuantumului. Prin pierderea sa, definitivată prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, se aduce atingere dreptului de proprietate pe calea unei măsuri echivalente exproprierii. Cât privește Legea nr. 119/2010, arată că aceasta a fost adoptată cu încălcarea art. 146 din Constituție care consacră, între altele, dreptul de a sesiza Curtea Constituțională. De asemenea, se realizează discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale sub aspectul condițiilor de pensionare, în funcție de data deschiderii dreptului la pensie. În sfârșit, arată că dispozițiile art. 105 din Legea nr. 263/2010 aduc atingere dreptului la pensie, întrucât prevăd acordarea pensiei de la data stabilirii sale prin decizia de pensionare, iar nu de la data îndeplinirii condițiilor legale de pensionare de către titular. Autorii excepției prezenți solicită, de asemenea, admiterea excepției de neconstituționalitate. Reprezentatul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale prin deciziile nr. 38/2012 și nr. 214/2012, precum și Hotărârea din 15 mai 2012, pronunțată în Cauza Abăluță și alții contra României, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că reforma sistemului de pensii din România nu a avut loc cu încălcarea principiului neretroactivității legii, nu a adus atingere părții contributive a pensiei, iar diferențele de tratament juridic instituite intră în marja de apreciere a statului. Cu privire la
dispozițiile criticate ale Legii nr. 263/2010, arată că legiuitorul are libertatea de a stabili limitele și condițiile acordării dreptului de pensie.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 21 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.037/46/2011, Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. g), art. 2-4 și art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 55 alin. (1) lit. b), art. 61 alin. (1), art. 30 alin. (1) și art. 105 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepția a fost ridicată de Constantin Burada, Constantin Carp-Rusu, Marian I. Constantinescu, Florian-Teodor Covic,
Gheorghe Drăgan, Gheorghe Duvlea, Aurelian Ilie, Ilie Lăzărescu, Ion Lefter, Ion Mincioagă, Gheorghe Nițiși, Trifu Panait, Ion M. Tudose și Ionel Vasile cu prilejul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (1), (4) și (6), ale art. 1 alin. (4), art. 21, art. 44 și art. 47 din Constituție. În acest sens, arată că emiterea actului normativ criticat nu a fost justificată de existența unei situații extraordinare și urgente. De asemenea, dispozițiile ordonanței criticate reglementează într-un domeniu specific legilor organice, cu încălcarea principiului separației puterilor în stat. Totodată, este afectată pensia care reprezintă un „bun”, obiect al dreptului de proprietate în concepția art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În sfârșit, dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 aduc atingere și dreptului la un proces echitabil, întrucât lipsesc de efect hotărâri judecătorești irevocabile. În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 119/2010, arată că acestea au fost adoptate fără a se respecta termenul prevăzut de Legea nr. 47/1992 pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curții Constituționale cu obiecția de neconstituționalitate a acestei legi. Astfel, arată că legea a fost promulgată de Președintele României înaintea expirării termenului de două zile prevăzut la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Referitor la critica de neconstituționalitate a art. 55 alin. (1) lit.b), art. 61 alin. (1) a art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, arată că textele de lege sunt discriminatorii, fiind mai puțin favorabile, sub aspectul condițiilor de pensionare, decât reglementările anterioare. De asemenea, prevederile art. 105 din Legea nr. 263/2010 încalcă prevederile art. 47 alin. (2) din Constituție, întrucât prevăd că plata pensiei se face de la data acordării, stabilită prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, iar nu de la data îndeplinirii condițiilor legale de pensionare, care dau dreptul la obținerea dreptului la pensie.
Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal arată că dispozițiile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privitoare la pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă comportă un regim similar cu cel al dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională în urma controlului a priori asupra legii înainte de promulgare. Însă
analiza constituționalității Legii nr. 119/2010 în ceea ce îi privește pe magistrați s-a raportat la art. 124 din Constituție, text care consacră un statut special magistratului, de care autorii excepției nu se bucură la nivel constituțional. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile Legii nr. 263/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, arată că aceste dispoziții sunt constituționale. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Guvernul, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, arată că dispozițiile Legii nr. 119/2010 sunt constituționale. În ceea ce privește dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, arată că autorii excepției de neconstituționalitate pornesc de la premisa falsă că eliminarea părții necontributive din pensiile speciale se face prin aceste dispoziții. Or, această măsură a fost dispusă prin
Legea nr. 119/2010, cele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa cu privire la respectarea dreptului la pensie și a dreptului de proprietate păstrându-și valabilitatea. De asemenea, arată că lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a
veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor Legii nr. 119/2010, prevăzuți la art. 1 lit. c)-h), și necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității, relevă situația deosebită creată ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010, respectiv conversia sistemului de pensii speciale în pensii bazate în exclusivitate pe principiul contributivității. Așadar, la data adoptării ordonanței de urgență criticate a existat, pe de o parte, o „situație extraordinară”, iar pe de altă parte, măsurile în cauză nu sufereau amânare, practic neexistând vreun alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit în scopul evitării rapide a consecințelor negative sus-menționate. În sfârșit, cu privire la criticile de neconstituționalitate vizând dispozițiile Legii nr. 263/2010, arată că acestea se bazează pe argumente care privesc, în realitate, probleme de politică legislativă în domeniul pensiilor, fiind formulate ca niște aprecieri personale ce abordează și pretinse insuficiențe de conținut al textelor de lege atacate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1
lit. g), art. 2-4 și art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și dispozițiile art. 55 alin. (1) lit. b), art. 61 alin. (1), art. 30 alin. (1) și art. 105 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Totodată, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie și dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011. Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituție: art. 115 alin. (1), (4) și (6) privind condițiile delegării legislative, art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației puterilor în stat, precum și obligația de respectare a Constituției și a legilor, art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată și art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 61 alin. (1) privind rolul și structura Parlamentului, art. 73 care reglementează categoriile de legi, art. 76 referitor la adoptarea legilor și a hotărârilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. De asemenea, sunt invocate dispozițiile internaționale ale art. 17 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor
Omului și ale art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate ale Legii nr. 119/2010, precum și cele ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 au mai format obiectul analizei de constituționalitate în raport cu aceleași argumente și texte din Constituție ca și cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 1.481 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 ianuarie 2012, Decizia nr. 1.590 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 6 februarie 2012, și Decizia nr. 38 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 5 martie 2012, Curtea a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 1 lit. g), art. 2-4 și art. 12 din Legea nr. 119/2010 reținând că aceste dispoziții nu contravin dispozițiilor constituționale. De asemenea, prin Decizia nr. 214 din 13 martie 2012, Curtea a răspuns criticilor de neconstituționalitate extrinsecă și intrinsecă aduse prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, reținând, de asemenea, că acestea sunt neîntemeiate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Cât privește critica de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 55 alin. (1) lit. b), art. 61 alin. (1), art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, Curtea reține că aceasta se referă la existența unei discriminări între persoane, discriminare cauzată de modificarea în timp a legilor. Or, așa cum Curtea a reținut prin Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, „potrivit prevederilor art. 47 alin.(2) din Constituție, cetățenii au dreptul la pensie și la alte forme de asigurări sociale și măsuri de protecție socială, în condițiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilitățile create prin resursele financiare disponibile,
și să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. Această prerogativă a legiuitorului nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului constituțional al neretroactivității legii civile, atât timp cât dispozițiile de lege se
aplică de la data intrării lor în vigoare pentru viitor.” De asemenea, Curtea a reținut că „situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și
discriminări.”
În sfârșit, Curtea apreciază că nu este întemeiată nici critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 105 din Legea nr. 263/2010. Astfel, Curtea reține că, în motivarea criticii,
autorii excepției au interpretat aceste dispoziții de lege ca instituind dreptul persoanei de a obține pensie începând cu momentul stabilirii acesteia prin decizia de pensionare, așa încât, între momentul încetării raporturilor de muncă și momentul dobândirii pensiei, asiguratul ar fi
privat de dreptul său la pensie. Or, având în vedere dispozițiile art. 104 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora, „În sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de prezenta lege, în funcție de categoria de pensie solicitată”, interpretarea autorilor excepției apare ca eronată. Astfel, textul de lege criticat are în vedere doar momentul efectiv din care pensia este plătită, fiind firesc ca acesta să se
plaseze doar după stabilirea cuantumului acesteia prin decizia casei de pensii. Acest fapt nu trebuie interpretat însă că, până la emiterea acestei decizii, pensionarul nu are drept la pensie, întrucât acesta se cuvine, așa cum s-a arătat, de la data îndeplinirii condițiilor legale
de pensionare. Cu toate acestea, plata efectivă a acestor drepturi urmează să se facă doar începând cu momentul stabilit la art. 105 din Legea nr. 263/2010. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3,
al a rt.11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. g), art. 2-4 și art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 55 alin. (1) lit. b), art. 61 alin. (1), art. 30 ali n (1) și art. 105 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Constantin Burada, Constantin Carp-Rusu, Marian I. Constantinescu, Florian-Teodor Covi, Gheorghe Drăgan, Gheorghe Duvlea, Aurelian Ilie, Ilie Lăzărescu, Ion Lefter, Ion Mincioagă, Gheorghe Nițiși, Trifu Panait, Ion M. Tudose și Ionel Vasile în Dosarul nr. 1.037/46/2011 al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrat iv și fiscal.
Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea

Mesaje : 4 Data de inscriere : 04/05/2012

CCR nu isi poate schimba opinia referitoare pensiilor speciale de la un an la altul, mai ales daca aceasta este condusa de aceelasi Augustin Zagrean si este influentata politic intr-un mod defavorabil noua. Aceasta curte pentru care noi, poporul ar trebui sa fim cei pe care ii apara, ne lasa fara drepturi castigate deoarece este curtea constitutionala a lui Basescu. NU a Romaniei. Trist dar adevarat. Sa speram ca mai sunt inca judecatori profesionisti in adevaratul sens al cuvantului, cerebrali care realizeaza in acest moment cine sunt acesti oameni care conduc CCR in ziua de astazi si cum sunt date deciziile care in mod direct sau indirect sunt nefavorabile noua, poporului. Si tot ce putem face e sa speram ca, cu ajutorul acestor judecatori o sa ne facem dreptate pe viitor.

In plus, noi ar trebui sa ne judecam cu Romania si cu Guvernul Romaniei indiferent de cine este condus acesta deoarece aceste drepturi ale noastre ne-au fost luate printr-un furt la cel mai mare nivel (aici ma refer din nou la furtul care a fost comis de Roberta Anastase atunci cand noua lege a pensiilor a fost votata) iar nici o institutie a statului nu a sanctionat acest furt, mai mult unele din ele negandu-l. Din nou, tot ce putem face e sa speram ca la inceputul lunii septembrie vom scapa de acest Traian Basescu iar cei din USL care au recunoscut acest furt vor face dreptate anuland aceasta lege si ii vor trage la raspundere pe cei vinovati atat pentru fraudarea acelui vot cat si pentru cei care au dat neinceperea urmaririi penale a Robertei Anastase.

Subiect: Decizia 812/02.10.2012 Joi 25 Oct 2012 - 8:20

DECIZIA CCR nr. 812 din 02.10.2012 - Monitorul Oficial 721/ 24.10.2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

Augustin Zegrean - președinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ștefan Minea - judecător Puskás Valentin Zoltán - judecător Mihaela Ionescu - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Ecaterina Ioan în Dosarul nr. 6.888/83/2011 al Tribunalului Satu Mare - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 839D/2012. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 841D/2012, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Georgeta Păncescu în Dosarul nr. 6.883/83/2011 al Tribunalului Satu Mare - Secția I civilă. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 839D/2012 și nr. 841D/2012, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile pentru conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul art. 14 și al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 839D/2012 la Dosarul nr. 841D/2012, care este primul înregistrat. Cauza este în stare de judecată.
Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: Prin încheierile din 28 martie 2012 și 4 aprilie 2012, pronunțate în dosarele nr. 6.883/83/2011 și nr. 6.888/83/2011, Tribunalul Satu Mare - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de
neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepția a fost invocată de Georgeta Păncescu, respectiv Ecaterina Ioan, în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații împotriva unor decizii de pensionare. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată, în esență, că actele normative criticate încalcă principiul constituțional al separației puterilor în stat și principiul autorității de lucru judecat, deoarece, reglementând o nouă modalitate de stabilire a pensiilor personalului auxiliar din cadrul instanțelor de judecată, au avut drept consecință stabilirea unor cuantumuri ale pensiilor diferite de cele din momentul pensionării, ce au fost confirmate prin hotărâri judecătorești irevocabile, anterior adoptării actelor normative criticate. Mai susțin că diminuarea cuantumurilor pensiilor personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, astfel cum au fost stabilite inițial în baza legislației speciale afectează un drept de proprietate, reprezentat de cuantumul pensiei, dat fiind faptul că prestațiile sociale, indiferent de natura contributivă sau necontributivă, intră sub incidența protecției
instituite de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și dezvoltate prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, hotărârile din 7 aprilie 1976, 16 septembrie 1996, 6 iulie 2005, 31 octombrie 2007 și 18 februarie 2009, pronunțate în cauzele Christian Müller împotriva Austriei, Gaygusuz împotriva Austriei, Stec și alții împotriva Marii Britanii, Buchen împotriva Cehiei și, respectiv, Andrejeva împotriva Letoniei. Mai mult, în opinia autorilor excepției, diminuarea pensiilor personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești impune o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit; pensia, ca drept în sine și ca element al proprietății private, reprezintă o creanță asupra statului pe care acesta este obligat să o plătească și să o ocrotească. De asemenea, revizuirea pensiilor speciale este o măsură cu caracter definitiv, și nu temporar, iar de esența constituționalității măsurii de restrângere a exercițiului unui drept sau al unei libertăți este caracterul excepțional și temporar al acesteia. Se mai susține că actele normative criticate contravin principiului constituțional al neretroactivității legii, deoarece se aplică și pensiilor stabilite după intrarea lor în vigoare, precum și principiului drepturilor câștigate, astfel cum a fost recunoscut în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale. De asemenea, se susține că, dat fiind faptul că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești are un statut profesional similar cu cel al magistraților, atunci și regimul juridic al pensiilor de serviciu ar trebui să fie același, în caz contrar fiind creată o situație discriminatorie, fără o justificare obiectivă și rațională. Se invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul constituțional al egalității în drepturi, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la aplicarea art. 14 - Interzicerea discriminării, cuprins în Convenție (spre exemplu, Hotărârea din 1979, pronunțată în Cauza Marcks împotriva Belgiei). Tribunalul Satu Mare - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că actele normative criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că acestea nu contravin dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, ci au fost adoptate de legiuitor în vederea reformării sistemului de pensii, în scopul reechilibrării sale și al eliminării inechităților din sistem. De asemenea, arată că pensiile speciale nu sunt un privilegiu, ci au fost instituite în considerarea unui statut special. Invocă deciziile Curții Constituționale nr. 105 din 9 februarie 2012 și nr. 873 din 25 iunie 2010. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de
neconstituționalitate îl constituie prevederile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, precum și dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 457 din 30 iunie 2011. În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorii invocă încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
Sunt invocate și prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
1. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, Curtea constată că acest act normativ a fost supus în mod constant controlului de constituționalitate, de asemenea, prin raportare la
aceleași texte din Legea fundamentală și cu o motivare similară. Astfel, prin deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, și nr. 1.269 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 25 noiembrie 2011, Curtea a statuat că „pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială.” Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, „ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia.” Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială „nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. [...] Conformându-se dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2), textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea
profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita. ”
Prin aceleași decizii, Curtea a statuat că „partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de «bun», ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.”
Curtea constată că este neîntemeiată și susținerea autorilor excepției referitoare la faptul că
dreptul la pensie are natura unei creanțe asupra statului, garantată de dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală. Dimpotrivă, contrar acestor susțineri, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, ale cărei considerente de principiu sunt valabile și în prezenta cauză, sumele plătite cu titlu de contribuție la asigurările sociale nu reprezintă un depozit la termen și, prin urmare, nu pot da naștere vreunui drept de creanță asupra statului sau a fondurilor de asigurări sociale. De altfel, un argument suplimentar în sensul convenționalității măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie și decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunțată în cauzele conexate nr. 45312/11, nr. 45581/11, nr. 45583/11, 45587/11 și nr. 45588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timár, Edita Tankó, Márta Molnár și Lucia Ghețu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar
de specialitate al instanțelor judecătorești în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeași Convenție, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia menționată, Curtea de la Strasbourg a preluat, astfel, raționamentul Curții Constituționale, statuând că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 și 42) și constituie o modalitate de a echilibra bugetul și de a corecta diferențele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate (paragraful 44).
2. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, Curtea s-a mai pronunțat asupra neconstituționalității acestui act normativ. Prin Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, Curtea a statuat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 are în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă și ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010, act normativ care se circumscrie cadrului procesual
aflat în dezbatere în litigii determinate, fără a afecta cuantumul pensiilor cuvenit în urma recalculării în baza metodologiei reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010. În acest sens sunt dispozițiile art. 3 din ordonanța de urgență criticată, potrivit cărora: „Plata
drepturilor restante, constând în diferența dintre cuantumul cuvenit al pensiei rezultat în urma recalculării și cel obținut în urma revizuirii, pentru perioada de la data de 1 septembrie 2010 și până la data revizuirii potrivit prezentei ordonanțe de urgență, se va realiza în termenele prevăzute la art. 1 alin. (1), (4) și (5), după caz.”
Dacă Legea nr. 119/2010 constituie reglementarea de drept substanțial prin care pensiile de serviciu au fost transformate în pensii contributive, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 reprezintă prevederea legală de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor și modul de calcul al drepturilor de pensie, ținând cont de specificul situațiilor categoriilor socioprofesionale în cauză. În consecință, având în vedere cele de mai sus, precum și faptul că reglementarea criticată constituie o aplicare particulară a prevederilor legale ce vizează pensia de drept, precum Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, sau Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, Curtea nu poate reține susținerea conform căreia materia reflectată în actul normativ criticat ar ține de domeniul legislației secundare. De altfel, și aceste legi conțin prevederi tehnice care pun în aplicare principiile care stau la baza modului de calcul al pensiilor. Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudența Curții și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței acesteia, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al a rt. 11 alin. (1) lit.
A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri î n domeniul
pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Georgeta Păncescu și de Ecaterina Ioan în dosarele nr. 6.883/83/2011 și nr. 6.888/83/2011 ale Tribunalului Satu Mar e - Secția I civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu

Subiect: DECIZIE nr. 991 a CCR - M. O. 55/24.01.2013 Mier 30 Ian 2013 - 21:57

DECIZIE
nr. 991 din 22 noiembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

Augustin Zegrean	- preşedinte
Aspazia Cojocaru	- judecător
Acsinte Gaspar	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Ion Predescu	- judecător
Puskas Valentin Zoltan	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Daniela Ramona Mariţiu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute fa art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Petru Iftode în Dosarul nr. 703/99/2012/a1 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.198D/2012.
La apelul nominal, se prezintă, pentru autorul excepţiei, avocatul Dumitru Popovici, cu delegaţie depusă la dosar, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, deoarece Decizia Curţii Constituţionale nr. 872/2010 nu a fost aplicată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei
de neconstituţionalitate, deoarece nu au fost respectate prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care dispun că "sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate".

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 20 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 703/99/2012/a1, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Petru Iftode.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, deşi prin ordonanţa criticată se dispune efectuarea unei revizuiri din oficiu a pensiilor, nu se repară, de fapt, erorile efectuate prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 încalcă astfel prevederile constituţionale ale art. 16 şi 53.

Tribunalul Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care dispun că "sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precumşi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ordonanţă de urgenţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie
2011.
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că există o anumită structură inerentă şi intrinsecă oricărei excepţii de neconstituţionalitate (a se vedea Decizia nr. 1.313
din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). Aceasta cuprinde 3 elemente: textul legal contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul constituţional de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Indiscutabil, primul element al excepţiei se circumscrie fie simplei indicări a textului legal pretins neconstituţional, fie menţionării conţinutului său normativ, iar cel de-al doilea, indicării textului sau principiului constituţional pretins încălcat.
Chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, Curtea va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009). Aceeaşi soluţie va fi urmată şi în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde
motivarea ca element al său, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, fie datorită generalităţii sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. În acest sens, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că "simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar
proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat
excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi»" (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, precitată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008).
Curtea constată că, în cauza de faţă, autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţeide urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Petru Iftodeîn Dosarul nr. 703/99/2012/a1 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 55 din data de 24 ianuarie 2013

» Anunt ANAP
» Se lucreaza la noile decizii