Timpul liber

Pamflet: “Licheaua cu vipuşcă! Scrisoare către un colonel, oricare ar fi el!”

Politica anului 2010 a inventat un nou tip de militar. El nu este nici comandant, nici subordonat şi nici executant. Şi nici, Doamne fereşte, vreun luptător! El nu este nici măcar politicianul-militar! El este afaceristul politic, îmbrăcat în uniformă cu vipuşcă! Care transmite condescendent, folosind doar cuvinte din dicţionarul militar, cuvinte de laudă, pe cartoane gofrate, cumpărate de la librăria din colţ, fraze elucubrante de genul: „Vă mulţumim…”. O lichea cu stele pe umăr!

L-ai cunoscut, domnule colonel, atunci când tu săreai gardul să mergi la discotecă, în anii adolescenţei tale naturale de elev de liceu militar. Pe vremea când el, permanent-agreat de secretarul de partid şi de C.I.-stul Liceului, vă dădea „în gât pe toţi” şi vă rânjea mototolic atunci când se uita la voi de dincolo de grilajul arestului Liceului Militar. L-ai simţit domnule colonel, atunci când tu veneai zgribulit de la vreo Olimpiadă naţională de matematică şi primeai drept recompensă o învoire de 24 de ore, iar el era plecat cu vreo săptămână mai devreme în vacanţă, pe baza de pile-cunostinte-relatii la „judeţeana de partid”. L-ai cunoscut domnule colonel, atunci, la repartiţia de la finalul Liceului, tu, şef de promoţie, ai
nimerit la cele mai ingrate arme, în timp ce el, Licheaua Liceului, a fost trimis la o Şcoală mai „subţire” şi mai aducătoare de foloase materiale: cazarmare sau intendenţă!

L-ai cunoscut, domnule colonel, atunci când l-ai întâlnit pe câmpul de instrucţie. Tu locotenent, cu porthartul pe coapsă, conducând plutonul în exerciţii demonstrative şi el, grăsun, specialist în făcut cafelele şi în calculele traseului şefului pe care îl deservea linguşitor. Tu, locotenent. El deja, locotenent-major.

L-ai cunoscut, domnule colonel, atunci când te-a invitat – o singură dată – condescendent, să-l vizitezi, cu familia, acasă. Tu locotenent cu nevasta luată din iubire şi cu un copil crescut într-o cameră din Căminul de pe Antiaeriană” (unde deja, fostul tău coleg, face acuma repartiţii pe bază de linguşiri domestice!). El, deja căpitan, în apartamentul cu 5 camere, duplex, pe bulevardul Victoria Socialismului, repartizat, la Revoluţie, pentru fapte extraordinare. Atunci l-ai văzut cât e de priceput în „ale politicii”: ai înţeles atunci că fraierul clasei s-a învârtit şi că a fi “şef de promoţie”, în politică nu înseamnă nimic, dacă nu ştii să te unduieşti slugarnic ca şi foştii ospătari ce-au ajuns, între timp… miniştri!

L-ai cunoscut, mai încolo, domnule colonel, atunci când te-a chemat să conduci, vreun birou prin SMG. Şi te-ai simţit mândru că eşti coleg cu el, dar mândria ţi s-a stins atunci când ai văzut că, între el şi tine, erau încă vreo câteva exponate blonde, de conjunctură, dar destul de militar-politic-lascive, care fuseseră avansate, la ceas de seară, la grade mai mari decât ale tale.

L-ai cunoscut, domnule colonel, atunci când, după o muncă de vreo 5-6 ani şi cheltuieli mai mari decât pentru cumpărarea unei Dacii, ţi-ai dat doctoratul. În „ştiinţe militare”! Şi, Licheaua ţi-a fost „raportor” al tezei şi te-a desfiinţat şi te-a făcut „cu ou şi cu oţet” ! Nu pentru valoarea ştiinţifică a tezei şi nici pentru că ai contrazis strategiile de moment ale partidului ce era pe-atunci la putere. Ci doar pentru faptul că nu ai avut sarmale cu smântână la masa de „după”, şi teza nu s-a încheiat la cârciuma din Militari unde trăgea el de obicei!

L-ai recunoscut, domnule colonel, pe la diverse televiziuni, dând lecţii de patriotism, de strategii de înzestrare şi de cumpătare bugetară. Aceeaşi Lichea care-şi adăuga la declaraţia de avere, an de an, zeci de hectare de intravilan şi sute de mii de euro obţinuţi din „vânzări anterioare”. Aceeaşi Lichea care se trage de brăcinari cu toţi marii afacerişti ai capitalei şi cu toţi marţafoii care se laudă că, cică, ei conduc de fapt România! Licheaua perfectă, cea care a semnat zeci şi zeci de treceri din proprietatea publică a statului în proprietate privată a diverşilor dezvoltatori imobiliari a celor mai bune terenuri ale Armatei. Tu te-ai ocupat, domnule colonel de partea operativă a Armatei, stând printr-un apartament, confort 2, din periferia capitalei de judeţ. În timp ce Licheaua coordona repartiţiile „mocca” a sute de apartamente din toată ţara din telefonul lui mobil cu numar de Franţa sau Maroc! Prin interpuşi, ca să nu i se „vadă” urma”!

L-ai cunoscut, domnule colonel atunci când, după ani de condus batalioane şi regimente, ţi-a trimis controale tematice, „de dărâmare”, ca să te înlocuiască cu proprii lui protejaţi. Tot atunci ţi s-a pus şi nodul ăla în gât când l-ai văzut punându-i cu mâna lui steaua pe umăr ignobilului tău subordonat care-a avut grijă de licitaţiile unităţii în favoarea firmelor primarului din garnizoană.

Ai tăcut şi tu domnule colonel, precum au tăcut şi profesorii tăi de la Academie, cand ţi-au „pus în braţe” teza de doctorat a unei celebre blonde “vopsite”, doctorandă în ştiinţe militare. Şi-ai tăcut şi nu ai spus nimic! Şi te-ai apucat de lucru! Ca să îi faci pe plac unui comandant, cu mult mai mare în grad decât tine! Unde îţi este acum onoarea? Că oricum ea nu a reuşit să treacă de anul al doilea, chiar dacă a bătut din tocul cizmuliţelor să i se dea doctoratul în doar doi ani!! Te-ai prevalat de condescendenţa tipic militară şi i-ai pupat mâinile, cu buzele tale crăpate prin poligoanele de la Cincu sau de la Jegălia. Şi i-a plăcut !

Şi ţie, domnule colonel ţi-a fost ruşine de tine dar nu ai spus nimic. Tu nu erai decât organul de transmisie, dintre secretariatul ministerului şi soldatul din Kosovo!

Ai tăcut şi ai îndurat umilinţe de la diverse „nepoţici” necoapte, puse nitam-nisam şefe pe la diverse colegii de apărare. Şi nu te-ai revoltat… sperând şi tu la o stea, care să-ţi încetăţenească statul la coadă la macrou în Piaţa la Matache! Iar steaua nu a venit! Nu era nici Crăciunul şi nici partidul din garnizoană nu a considerat că peşcheşul de 50 de lei pe care
l-ai dat din pensia ta (încă ne-recalculată!) poate contrabalansa sponsorizarea de miliarde a vreunui vremelnic primar PS… (pardon, prin tradare, se poate agrama UNP… ) de la sectorul “cu miros de fasole-şi-cârnaţ”, de sărbători…

Ai îndurat domnule colonel, pentru un şnur pe umăr (care e aurit doar pentru ei) şi care cică ar însemna recunoaşterea Patriei. Şi pentru ideea aia nobilă pentru care intraseşi în Liceul Militar când nici nu aveai 14 ani (de-a trebuit să-ţi semneze tata în locul tău): Patria şi Patriotismul!

Îţi rânjeşte acum Licheaua şi face mişto de tine! Aşa e? El, cu stele de general pe umăr, şi tu, cu alea trei dungi de colonel pe care te temi să nu ţi le taie la pensie? Îţi rânjeşte din pâlcul politic de unde se ascunde? Şi de unde încă mai face afaceri? Să-ţi fie de bine domnule colonel! Şi te mai şi amăgeşti că până la urmă „viaţa o să facă dreptate”? Poate o sa-ti facă dreptate… cu 25% mai puţin… că e criză!

Gândeşti naiv domnule colonel! De-aia, mai bine să nu fii şef de promoţie! Cel puţin, nu în Armata Română!

Si când te gândesti că, în perioada interbelică, marile unităţi erau denumite după numele comandanţilor lor! Acuma au ajuns să fie denumite după partidele care prevalează în teritoriu: asta e garnizoana UNP…, asta e garnizoana Pdă-mi mie Aviaţia că-ţi dau eu ţie Marina Militară, ia Forţele Terestre că-ţi dau la schimb Logistica… îţi dau un SRI pe doi SIE… un
fel de pokeraş ca în gară la Mizil. Cu România inter-schimbabilă în rolurile lui Tanţa şi Costel!

Domnule colonel
Şi totuşi, Armata asta Română… a cui dracului o mai fi?

Bârfitorius Anonimus

că mi-e frică să semnez cu numele meu

Nota redacţiei: acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare! Dacă vă închipuiţi că personajele seamană cu unele reale, atunci să ştiţi că acesta este rodul propriei dvs. imaginaţii, noi nu avem niciun amestec! Noi suntem convinşi că în Armata României – pe care o ştim noi – astfel de personaje nu şi-ar fi găsit locul.

Am dorit să publicăm o lucrare de valoare literară şi atât. Ce a ieşit, rămâne să apreciaţi dvs.

INTRATI PE SITE SI CITITI SI COMENTARIILE...

[

Precizare!
Modul de scriere apartine autorului articolului. Iar Homostean nu era general. George Homoştean a fost ministru comunist de Interne în perioada 5 septembrie 1978 - 5 octombrie 1987
Intentia teroristilor Andrei Draganescu, Viorel Butincu si Mircea Emil Muntean de a ajunge la Timisoara era clara. Aproape de frontiera, cu un aeroport in preajma, Timisoara oferea locatia ideala pentru ceea ce isi pusesera in gand cei trei.
Imediat ce a fost informat, Aurelian Mortoiu, seful Securitatii Timisoara, a raportat pe scara ierarhica lui George Homostean, ministrul de Interne de la acea data, si lui Tudor Postelnicu, seful Departamentului Securitatii Statului (DSS).
De asemenea, general-locotenent Nuta, seful Inspectoratului General al Militiei, si prim-ministrul Dascalescu erau tinuti in permanenta la curent cu evolutia evenimentelor.
Primul, aflat in tribuna oficiala cu Ceausescu, la manifestarile prilejuite de ziua de 23 august din Bucuresti, il anuntase deja, in jurul orei 10:30, pe Stefan Blaga, comandantul USLA sa se pregateasca rapid de o interventie la Timisoara.
Acesta i-a telefonat la Timisoara lui Mortoiu care i-a relatat urmatoarele: “Autobuzul de Calan – Deva a fost capturat de teroristi si se afla in apropiere de Lugoj, iar teroristii inarmati solicita ca in locul numit Padurea Verde sa se pregateasca un elicopter si 30.000$, in caz contrar ii vor lichida pe pasageri“.
Incep negocierile, comandantul ambuscadei trage de timp conform ordinelor, pentru ca detasamentul de la Bucuresti sa ajunga si sa-si faca treaba.



Da! Eram cu YR-ELV ( si nu ELL!) la Zadareni_Arad, cu Grigore Copaci si mecanicul Bunica Iulian, am zburat in zona aeroportului aterizand de vreo 23 de ori pentru a primi indicatiile LOR. Am fost pregatiti pentru a-i duce pe aia in Iugoslavia...

1

Precizare!
Modul de scriere apartine autorului articolului. Iar Homostean nu era general. George Homoştean a fost ministru comunist de Interne în perioada 5 septembrie 1978 - 5 octombrie 1987
Intentia teroristilor Andrei Draganescu, Viorel Butincu si Mircea Emil Muntean de a ajunge la Timisoara era clara. Aproape de frontiera, cu un aeroport in preajma, Timisoara oferea locatia ideala pentru ceea ce isi pusesera in gand cei trei.
Imediat ce a fost informat, Aurelian Mortoiu, seful Securitatii Timisoara, a raportat pe scara ierarhica lui George Homostean, ministrul de Interne de la acea data, si lui Tudor Postelnicu, seful Departamentului Securitatii Statului (DSS).
De asemenea, general-locotenent Nuta, seful Inspectoratului General al Militiei, si prim-ministrul Dascalescu erau tinuti in permanenta la curent cu evolutia evenimentelor.
Primul, aflat in tribuna oficiala cu Ceausescu, la manifestarile prilejuite de ziua de 23 august din Bucuresti, il anuntase deja, in jurul orei 10:30, pe Stefan Blaga, comandantul USLA sa se pregateasca rapid de o interventie la Timisoara.
Acesta i-a telefonat la Timisoara lui Mortoiu care i-a relatat urmatoarele: “Autobuzul de Calan – Deva a fost capturat de teroristi si se afla in apropiere de Lugoj, iar teroristii inarmati solicita ca in locul numit Padurea Verde sa se pregateasca un elicopter si 30.000$, in caz contrar ii vor lichida pe pasageri“.
Incep negocierile, comandantul ambuscadei trage de timp conform ordinelor, pentru ca detasamentul de la Bucuresti sa ajunga si sa-si faca treaba.



Da! Eram cu YR-ELV ( si nu ELL!) la Zadareni_Arad, cu Grigore Copaci si mecanicul Bunica Iulian, am zburat in zona aeroportului aterizand de vreo 23 de ori pentru a primi indicatiile LOR. Am fost pregatiti pentru a-i duce pe aia in Iugoslavia...

1

Precizare!
Modul de scriere apartine autorului articolului. Iar Homostean nu era general. George Homoştean a fost ministru comunist de Interne în perioada 5 septembrie 1978 - 5 octombrie 1987
Intentia teroristilor Andrei Draganescu, Viorel Butincu si Mircea Emil Muntean de a ajunge la Timisoara era clara. Aproape de frontiera, cu un aeroport in preajma, Timisoara oferea locatia ideala pentru ceea ce isi pusesera in gand cei trei.
Imediat ce a fost informat, Aurelian Mortoiu, seful Securitatii Timisoara, a raportat pe scara ierarhica lui George Homostean, ministrul de Interne de la acea data, si lui Tudor Postelnicu, seful Departamentului Securitatii Statului (DSS).
De asemenea, general-locotenent Nuta, seful Inspectoratului General al Militiei, si prim-ministrul Dascalescu erau tinuti in permanenta la curent cu evolutia evenimentelor.
Primul, aflat in tribuna oficiala cu Ceausescu, la manifestarile prilejuite de ziua de 23 august din Bucuresti, il anuntase deja, in jurul orei 10:30, pe Stefan Blaga, comandantul USLA sa se pregateasca rapid de o interventie la Timisoara.
Acesta i-a telefonat la Timisoara lui Mortoiu care i-a relatat urmatoarele: “Autobuzul de Calan – Deva a fost capturat de teroristi si se afla in apropiere de Lugoj, iar teroristii inarmati solicita ca in locul numit Padurea Verde sa se pregateasca un elicopter si 30.000$, in caz contrar ii vor lichida pe pasageri“.
Incep negocierile, comandantul ambuscadei trage de timp conform ordinelor, pentru ca detasamentul de la Bucuresti sa ajunga si sa-si faca treaba.



Da! Eram cu YR-ELV ( si nu ELL!) la Zadareni_Arad, cu Grigore Copaci si mecanicul Bunica Iulian, am zburat in zona aeroportului aterizand de vreo 23 de ori pentru a primi indicatiile LOR. Am fost pregatiti pentru a-i duce pe aia in Iugoslavia...

t

Precizare!
Modul de scriere apartine autorului articolului. Iar Homostean nu era general. George Homoştean a fost ministru comunist de Interne în perioada 5 septembrie 1978 - 5 octombrie 1987
Intentia teroristilor Andrei Draganescu, Viorel Butincu si Mircea Emil Muntean de a ajunge la Timisoara era clara. Aproape de frontiera, cu un aeroport in preajma, Timisoara oferea locatia ideala pentru ceea ce isi pusesera in gand cei trei.
Imediat ce a fost informat, Aurelian Mortoiu, seful Securitatii Timisoara, a raportat pe scara ierarhica lui George Homostean, ministrul de Interne de la acea data, si lui Tudor Postelnicu, seful Departamentului Securitatii Statului (DSS).
De asemenea, general-locotenent Nuta, seful Inspectoratului General al Militiei, si prim-ministrul Dascalescu erau tinuti in permanenta la curent cu evolutia evenimentelor.
Primul, aflat in tribuna oficiala cu Ceausescu, la manifestarile prilejuite de ziua de 23 august din Bucuresti, il anuntase deja, in jurul orei 10:30, pe Stefan Blaga, comandantul USLA sa se pregateasca rapid de o interventie la Timisoara.
Acesta i-a telefonat la Timisoara lui Mortoiu care i-a relatat urmatoarele: “Autobuzul de Calan – Deva a fost capturat de teroristi si se afla in apropiere de Lugoj, iar teroristii inarmati solicita ca in locul numit Padurea Verde sa se pregateasca un elicopter si 30.000$, in caz contrar ii vor lichida pe pasageri“.
Incep negocierile, comandantul ambuscadei trage de timp conform ordinelor, pentru ca detasamentul de la Bucuresti sa ajunga si sa-si faca treaba.



Da! Eram cu YR-ELV ( si nu ELL!) la Zadareni_Arad, cu Grigore Copaci si mecanicul Bunica Iulian, am zburat in zona aeroportului aterizand de vreo 23 de ori pentru a primi indicatiile LOR. Am fost pregatiti pentru a-i duce pe aia in Iugoslavia...

MAI CONTINUAM ASA PREDA? NE BATEM JOC DE COLEGI MAI DEPARTE?

1

Ciubuc, de ce o continuii in prostia ta cu idiotenia asta? Ce vrei sa arati cu postarea asta? Esti atat de prost incat crezi ca ma vei divulga ca fost securist? Mosneagule! Cauta dosarele si vei vedea ca eu am avut de suferit de pe urma lor si nu eu am fost in slujba lor. Fii serios si pune mana si aplica sfatul lui Lenin... Invata! Invata! Invata!... in caz contrar ramai prost...

Monologul Lui Dumnezeu

“M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata.

Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi.
Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu.
Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata! Dar erai mult prea ocupat.
Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, am surprins pentru tine cerul cu culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea.

Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe.
Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat.
Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat, M-ai injurat.
Doream atat de mult sa-Mi vorbesti.
Oricum ziua era, inca, lunga!

Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat.
Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine. Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele.
Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat…

Dar nu conteaza! Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine.
Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata. Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau.
Te iubesc atat de mult incat te voi rabda.
Acum esti pe punctul de a te trezi din nou..

Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi, imi vei acorda putin timp din timpul daruit tie.
Iti doresc o zi buna si minunata ca sufletul tau luminos !
Al tau Tata, Dumnezeu.“

[img]<script src='http://img200.imageshack.us/shareable/?i=pozeliviu17.jpg&p=tl' type='text/javascript'></script><noscript></noscript>[/img]

Aviatorul-varianta initiala

De mic copil l-au fascinat avioanele. Acele maşinării cu care omul poate zbura, se poate ridica deasupra tuturor, devenind astfel stăpânul aerului. Dacă îi dăruiai o maşinuţă de jucărie, nu îi smulgeai prea multe zâmbete, în schimb, dacă îi ofereai un avion, îi cucereai deja inima. De câte ori auzea cum un aparat de zbor, avion sau elicopter, survola orizontul, îşi ciulea urechile şi asculta zgomotul până se îndepărta. Îi plăcea să privească cerul până ce ,,dunga” aceea albă, pe care avionul o desena pe cer, dispărea. Nu putea rezista dorinţei de a zbura într-o zi asemeni păsărilor, descoperise deja visul de aur al sufletului său: zborul. Era ca o muzică ce îi inunda simţurile şi care îi pătrundea din zi în zi, mai adânc în sânge. Îşi cumpăra reviste de specialitate, cărţi din care afla ceea ce îl interesa, se hrănea în fiecare zi cu ştiri despre pasiunea lui. Meseria de aviator se scria deja în inima lui îndrăgostită de aripi şi zbor...
Şi iată că într-o zi şi-a văzut visul împlinit, devenind pilot de aviaţie militară pe un aerodrom militar din România. Curajul şi îndemânarea ce îl caracterizau, au făcut din el un minunat instructor de zbor. De acum îi deveniseră familiare manşa, palonierele, flapsurile, frânele şi celelalte componente ale MIG-urilor 21 şi IAR-urilor 99 ŞOIM. Îşi însuşise deja abilitatea de a cuceri cerul cu graţia unei păsări, pentru că, acum înţelesese cum funcţionează forţa de ascensiune aero dinamică şi de ce în copilărie zmeiele sale nu se înălţau prea mult. Dar... avea şi momente, ca orice om, când se temea din cauza turbulenţelor din aer, deoarece a trebuit să străbată cerul şi pe senin, dar şi în zile tulburi.
A instruit mulţi elevi, ştia cât de important este pentru un tânăr ce se visează pilot să scape de temerile ce poate îl bântuie, să îi insufle curajul şi să îi împărtăşească pasiunea ce i se citea în privire. Le vorbea discipolilor săi cu răbdare şi pasiune despre elicoptere, favoritele sale, despre cer, zbor, aerodrom, aterizare sau decolare. Curiozitatea unora îi răscoleau amintirile sale de la aceeaşi vârstă cu a lor şi-i încărca sufletul de bucurie. Ba... chiar şi mai dinainte, de la vârsta de 10-12 ani, când tresărea şi alerga din casă cu picioarele goale numai să prindă cât mai mult cu privirea zborul unui avion ce-i survola perimetrul locuinţei. Cum mâinile sale se ridicau în aer şi saluta, cum vedea el că parcă pilotul respectiv rotea încă o dată aparatul deasupra capului său, în semn că i-a primit îmbrăţişarea... Era ca o flacără ce ardea înlăuntrul său, ce-i încărca gândurile de dinainte de culcare, dar şi cele de la trezire.
Acum... nu are nevoie decât de câteva secunde şi-ţi poate identifica tipul aparatului de zbor ce poate brăzdează cerul, doar după zgomotul motoarelor ce i-au rămas întipărite în suflet.
Experienţa din aviaţia militară e scrisă cu litere de aur în eul fiinţei sale, e bordul de fugă în momentele tensionate ale vieţii. Chiar dacă acest capitol din viaţă s-a încheiat, în imaginaţia sa pilotează în fiecare zi avioane, el este AVIATOR, în venele sale curge sânge de pilot. Poate şi pentru că inima sa a fost mereu împărţită: când zbura de pe un aerodrom pe altul, când se ancora în viaţa de familie. Dincolo de profesie, zborul a fost şi rămâne pasiunea sufletului său, în care visele s-au rotit continu.
Mereu va ascunde o lacrimă în colţul ochiului şi va tresări când va privi spre cerul survolat de un aparat de zbor, pentru că, retrăieşte încărcătura emoţională ce-o traversa când el însuşi stăpânea aerul. Starea aceea de libertate şi imensitate nu i-o va smulge nimeni din suflet. Dorinţa aceea vie o simte încă în piept, este acea forţă misterioasă ce l-a însoţit pe parcursul vieţii, ajutându-l să-şi împlinească menirea. Este a sa, este diploma vieţii ce şi-a scris-o pe aripile zărilor cu manşa avionului.... [img]<script src='http://img141.imageshack.us/shareable/?i=corneliavijueseuri.jpg&p=tl' type='text/javascript'></script><noscript></noscript>[/img]

** Elicea e doar un ventilator mare, montat in fata avionului ca sa il racoreasca pe pilot. Cand se opreste, se poate vedea cum pilotul incepe sa transpire.
** O aterizare buna e aceea dupa care poti pleca pe picioarele tale. O aterizare excelenta e aceea dupa care se mai poate utiliza si avionul.
** Ca incepator, incepi cu un sac mare plin de noroc si un sac mare gol de experienta. Smecheria este sa umplii sacul de experienta inainte sa ti se goleasca sacul cu noroc.
** Invata din greselile altora. Nu o sa traiesti atat de mult incat sa le faci tu pe toate!
** E mereu mai bine sa fii aici jos si sa vrei sa fii acolo sus, decat sa fii acolo sus si sa iti doresti sa fi fost acolo jos.
** Decolarea e optionala. Aterizarea insa e obligatorie.
** Gandirea corecta vine din experienta. Din nefericire experienta vine din gandirea gresita.
** Zborul nu e periculos. Periculos e sa te prabusesti.
** Singurul caz in care ai prea mult combustibil e atunci cand esti in flacari.
** Cand esti in incurcatura(nu stii ce sa faci) mentine altitudinea. Nimeni nu s-a ciocnit de cer.
** Daca impingi mansa, casele devin mai mari. Daca tragi de mansa, casele se fac mai mici, asta daca nu tragi in continuare pana cand ele devin mari din nou.
** Elicopterele nu pot sa zboare, dar sunt asa de urate incat pamantul le respinge.
** Poti sa afli daca ai aterizat cu rotile in sus, daca trebuie sa turezi motorul la maxim ca sa ajungi la locul de parcare.
** Probabilitatea supravietuirii este invers proportionala cu unghiul de sosire. Cu cat unghiul e mai mare, cu atat probabilitatea supravietuirii e mai mica si invers.
** Stati afara din nori. Linia argintie de care se tot vorbeste poate fi un alt avion care vine din sens opus. Surse demne de incredere relateaza ca muntii obisnuiesc sa se ascunda si ei in nori.
** Incearca mereu sa mentii semnul egal intre numarul de decolari si numarul de aterizari.
** Aminteste-ti ca forta gravitationala nu e doar o idee buna. E o lege. Si nu se refera doar la mere.
** Niciodata sa nu lasi un avion sa te duca undeva unde mintea ta nu a fost cu cinci minute inainte.
** Daca tot ce poti vedea prin cupola(fereastra) este pamantul care se invarte si tot ce poti auzi sunt strigatele de disperare ale pasagerilor, inseamna ca lucrurile nu sunt tocmai cum ar trebui sa fie.

[img]<script src='http://img8.imageshack.us/shareable/?i=einsteindedicatieanap.jpg&p=tl' type='text/javascript'></script><noscript></noscript>[/img]

Pentru prima dată de la înfiinţare, Agenţia Centrală de Informaţii a Statelor Unite a făcut publice super gadget-urile folosite de generaţii de spioni.
Spionii americani aveau hărţi speciale, impermeabile, care puteau fi folosite chiar şi în apă. Hărţile erau confecţionate din mătase şi coloranţi rezistenţi la umezeală, potrivit Publika.md.
Încă din 1950, Agenţia are în dotare şi un submarin. Aparatul avea nevoie să fie transportat de o navă mai mare, dar permite debarcarea şi recuperarea spionilor de pe ţărm, în condiţii de maximă securitate.
"Insectothopter"-ul a fost inventat în anii '70. Dispozitivul era una dintre primele nave aeriene fără pilot. CIA a creat libelula-robot ca să testeze posibilitatea de a colecta informaţii, folosind platforme de mărime redusă.
Agenţii activi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial aveau instrumente speciale pentru citirea scrisorilor fără a le desigila. Dispozitivul era introdus printr-un mic spaţiu lateral, prindea hârtia, o rula şi permitea scoaterea ei din plic pin acelaşi spaţiu.
Puţine operaţiuni de spionaj se desfăşoară fără utilizarea de microfoane, inclusiv a celor montate în pereţi. În anii '50 şi '60, spionii erau dotaţi cu un set special, numit "Belly Buster" şi care conţinea atât microfoane, cât şi burghie speciale pentru montarea lor.
Microfoanele din pereţi erau nişte unelte din care făcea parte setul de burghiuri "Belly Buster". Acestea au fost folosite în anii pentru a face găuri în pereţi, acolo unde agentii CIA doreau să implanteze dispozitive audio.
În timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, aliaţii foloseau un stereoscop pentru a obţine imagini ale poziţiilor inamicului în format 3-D.

[img]<script src='http://img703.imageshack.us/shareable/?i=mk2thopters64553700.jpg&p=tl' type='text/javascript'></script><noscript></noscript>[/img]

A aparut Codul bunelor maniere pe e-mail


Codul de e-maniere iti spune cand sa pui Smiley si cand nu, cand poti scrie "Sent from iPhone-Black Berry" sau cand poti sa trimiti o semnatura automanta.

Formalitatile erau obligatorii in corespondenta de afaceri, insa nu mai este asa. Urmand acelasi tipar in privinta e-mailurilor ca si la intalnirile fata in fata, daca intalnesti un client nou care iti este prezentat ca Brian, sau asa i se adreseaza restul echipei, nu trebuie sa i te adresezi cu domnule Carson in e-mailul pe care i-l vei scrie apoi. Insa, si opusul se aplica: pana nu iti cere sa i te adresezi cu Brian, ramai la domnule Carson. Cand esti in dificultate, spune-le "domnule" sau "doamna" simplu si te vor scoate ei din incurcatura, spunand cum vor dori sa te adresezi.

Cele mai multe e-mailuri au doar cateva fraze, relateaza agentia Mediafax, insa e bine sa incepi cu formula de salut si cea de incheiere: "Draga", atat standard, cat si formal, "Buna ziua" este profesional si prietenos, iar "Salut", pentru prieteni. Evita "Hei", poate suna juvenil. Sunt mai multe modalitati si de a incheia un e-mail. Atunci cand esti in dubiu poti folosi "Cu sinceritate" sau "Salutari", sunt cele mai sigure variante. Alte variante sunt "Toate cele bune", "Toate bune", "Va doresc numai bine", "Multumesc". Daca este vorba de un schimb de e-mailuri, e acceptat sa mai renunti la salutari, fiind o conversatie in desfasurare.

Sa pui Smiley sau sa nu pui, asta e intrebarea. Daca nu esti sigur de felul in care sunt primite aceste lucruri, mai bine nu le folosi. Pentru anumite persoane pot parea juvenile cand vine vorba de afaceri. Acelasi lucru e valabil si pentru prescurtari, cu ar fi "brb" pentru vorbim mai tarziu. Prescurtarea nu este gresita atata timp cat e folositoare si este primita bine de cel cu care corespondezi.

Folosirea literelor mari inseamna tot timpul ca tipi si sunt deranjante, bineinteles in afara de atunci cand spui "felicitari". Semnaturile automate sunt utile, mai ales cand contin adresa de mail, numarul de telefon, de mobil si fax si poate site-ul. E totusi riscant sa-l folosesti atunci cand trimiti link-uri sau invitatii pe retele de socializare. Si pastrati citatele pline de inspiratie pentru adresa personala.

Scrise in fuga si trimise intr-o clipa, este de inteles ca in e-mailuri pot aparea multe greseli de ortografie, de la cele mai comune, la cele amuzante si pana la cele mortale. Este de preferat sa mai treci odata peste continut inainte sa-l trimiti, si sa nu te bazezi in totalitate pe corectarea automata a greselilor pentru ca aceste programe te pot lasa balta in cele mai nepotrivite momente. Atentia pe care o dai atunci cand redactezi un mesaj transmite prin ecran ca esti profesionist si atent la detalii.

Un mesaj de genul "Sent from iPhone/Black Berry" poate fi folosit. Insa fereste-te sa punctezi "Va rog sa-mi iertati greselile, mesajul a fost trimis de pe mobil". Faptul ca aceste obiecte sunt mobile inseamna ca mesajul a fost scris in fuga, pe o tastatura minuscula si cu fraze presetate. Totusi de ce ai vrea sa atragi atentia asupra posibilelor greseli? Si chiar daca nu sunt, dai de inteles destinatarului ca de obicei sunt foarte multe. In cele din urma, daca o conversatie se blocheaza, mai bine puneti mana pe telefon sau fixati o intalnire fata in fata. Studiile arata ca dam o interpretare negativa cuvintelor atunci cand nu auzim tonul vocii si nu vedem limbajul corpului.

Informaţii cu privire la situaţia acţiunilor în justiţie iniţiate de asociaţie. IN PAGINA CU INFORMATII OFICIALE SE DAU CA SI CASTIGATE NISTE CAUZA...PIERDUTE. DE CE? Cui foloseste ??? Chiar e cazul sa facem haz de necaz? Eu zic ca nu si tot am impresia ca cineva ma pandeste sa ma contrazica. Fa-o domnule dar fa-o cinstit si pe fata. FII BARBAT! Si nu-mi mai mintiti colegii si nu le mai dati sperante desarte. Adevaratul succes va veni din procese individuale. Curand veti avea acesta frumoasa surpriza. Si nu va costa nici o cotizatie . Trebuie doar sa stiti s a va folositi de ceea ce veti primi postat AICI, pe acest site , indiferent daca sunteti TAROMISTi, utilitaristi , sportivi, parasutisti sau miltari trecuti la "civila". Unii dintre noi nu stiu si nu vor sa faca separatisme. SUNTEM COLEGI CU TOTII. Colegialitatea nu costa bani!

Cu toate ca am citit in pagina cu informatii oficiale despre mersul proceselor ANAP, acum cateva zile, mesajul postat mai sus, m-a facut sa citesc din nou.
Ca multi altii, eram informat de multe actiuni ale ANAP-ului din postarile de pe forum care aveau si lincuri ce duceau automat la site-ul instantelor respective.
Prezentarea presedintelui ANAP este mai completa si contine unele comentarii menite sa ne lamureasca de pasii facuti pana acum ca si de ceea ce urmeaza.
Asa ca nu inteleg de unde a dedus cineva mai sus ca :
"IN PAGINA CU INFORMATII OFICIALE SE DAU CA SI CASTIGATE NISTE CAUZA...PIERDUTE"?
Stiu doar ca acest domn a fost impotriva oricarei postari referitoare la procesele ANAP, solicitand public pe forum stergerea lor si tot acest domn critica vehement ANAP-ul ca nu da informatii, ca baga mana in buzunarul membrilor...
Inteleg ca nu este membru ANAP. Deci, logic, nu i s-a intamplat nimic din cauza actiunilor sau inactiunilor membrilor sau conducerii asociatiei.
Si-atunci de ce striga aici si mai ales care este interesul dumnealui?
Oare deformatia de ziarist de scandal sa-l mane in aceasta activitate pe forum sau reprezinta interesele cuiva care ne-ar dori slabi si poate le stam in gat ca suntem uniti in lupta cu nedreptatea?

VERSIUNEA ELVETIANA

Furnica munceste din greu toata vara în arsita.
Îsi cladeste casa si pregateste provizii pentru iarna.
Greierele crede ca furnica e proasta, râde, danseaza si se joaca.
Odata iarna venita, furnica sta la caldura si manânca bine.
Greierele tremurând de frig nu are nici hrana nici adapost si moare înghetat.

SFÂRSIT

VERSIUNEA FRANCEZA

Furnica munceste din greu toata vara în arsita. Îsi cladeste casa si pregateste provizii pentru iarna.
Greierele crede ca furnica e proasta, râde, danseaza si se joaca.
Odata iarna venita, furnica sta la caldura si manânca bine...
Greierele tremurând de frig organizeaza o conferinta de presa si întreaba de ce furnica are dreptul sa stea la caldura si sa manânce bine în timp ce altii, mai putin norocosi decât ea, sufera de frig si foame.
Televiziunea realizeaza emisiuni în direct care arata greierele tremurând de frig si difuzeaza extrase video cu furnica stând frumos la caldrua într-o casa confortabila, cu o masa plina de provizii.
Francezii sunt socati de faptul ca, într-o tara atât de bogata, bietul greiere e lasat sa sufere în timp ce altii traiesc în huzur.
Ziaristii fac interviuri în care întreaba de ce furnica s-a îmbogatit pe spinarea greierului si interpeleaza guvernul pentru a mari impozitele furnicii, astfel încât aceasta sa plateasca "cât se cuvine".
CGT, FO, Partidul Socialist, Partidul Comunist, Liga Revolutionara Comunista organizeaza manifestatii în fata casei furnicii.
Functionarii publici decid sa faca greva de solidaritate 59 de minute pe zi pe o perioada nelimitata.
Un filosof la moda scrie o carte care demonstreaza legaturile furnicii cu tortionarii de la Auschwitz .
Ca raspuns la sondaje, guvernul emite o lege privind egalitatea economica si o lege (aplicata retroactiv asupra perioadei de vara) anti-discriminare.
Impozitele furnicii sunt augmentate si furnica primeste o amenda pentru ca nu l-a angajat pe greiere ca asistent.
Casa furnicii este confiscata de autoritati pentru ca furnica nu are destui bani ca sa-si plateasca si amenda si impozitele.
Furnica pleaca din Franta si se instaleaza în Elvetia unde contribuie la bogatia economica.
Televiziunea face un reportaj despre greiere care de acum s-a îngrasat.
Acesta este pe cale sa termine proviziile furnicii, chiar daca primavara e înca departe. În În casa furnicii se tin în mod regulat întruniri ale artistilor si scriitorilor de stânga.
Cântaretul Renaud compune cântecul "Furnica, opreste-te!"
Fosta casa a furnicii, devenita locuinta sociala pentru greiere, se deterioreaza pentru ca acesta nu face nimic pentru a o întretine.
Guvernului îi este reprosata lipsa mijloacelor.
Este înfiintata o comisie de ancheta ce va costa 10 milioane de euro.
Greierele moare de supradoza.
Ziarele si televiziunile comenteaza esecul guvernului de a redresa cum trebuie problema inechitatii sociale.
Casa este invadata de o banda de gândaci emigranti.
Gândacii organizeaza traficul de marijuana si terorizeaza comunitatea.
Guvernul se felicita pentru diversitatea multiculturala a Frantei.

SFÂRSIT